Într-o cameră mare și luminoasă se „scriu”, cu penelul numit “ac”, ce saltă sacadat mângâind țesăturile, file din istoria Circului Metropolitan București! Și nu vorbesc despre cabina unui artist sau despre spațiul de lucru al vreunui regizor, ci despre atelierul unor oameni care țin în viață o meserie pe cale de dispariție în lumea culturală românească- croitorii costumelor de spectacol.
Lăudabil este nu numai că inclusiv lor li se datorează spectacolul vizual splendid din arena circului, ci și faptul că pe mâinile acestor oameni se află o meserie devenită “rara avis”.
Timp de decenii, acul și ața, îndrumate de mâinile lor dibace, au croit costume aplaudate de zeci de mii de spectatori ai Circului Metropolitan București.
Până în momentul începerii spectacolului, mereu este de făcut câte o modificare, nu se poate să nu uiți ceva sau ca un artist să nu vină să se roage: ”Mai fă-mi aici, un picuț, ceva simplu”
Pe lângă presiunea timpului, acești oameni îndemânatici trebuie să recurgă sau chiar să inventeze diferite „artificii” pentru a satisface cerințele fiecărui artist în parte; pentru că cineva poate vrea să aibă hainele lejere, sau altcineva dorește pantalonii mai strâmți, să „simtă că stau pe el”, dar toți vor și ceva original, ca să se diferențieze de celelalte costume din arenă.
Ei sunt artiștii anonimi, care nu doar au facut din croitorie o pasiune, ci chiar un mod de viață pe care l-au ales din plăcere. Pasiunile lor nu înseamnă tighelul drept, ci lucrul bine făcut.
Acestea fiind spuse, este de prisos să vă mai spun cât de important este rolul acestor oameni în înfăptuirea actului artistic, dar aș adăuga că aplauzele de la finalul spectacolului sunt și pentru ei- artizanii neștiuți care fac culoarea și forma costumelor de scenă să fie perfecte pentru fiecare număr în parte!
