și atunci când dorește să se impună, devine galben, ascuțit, ca un ac strălucind în lumină… Este strigătul-semnal al unei reușite.
Greutatea strigătului o dă, însă, roșul, apăsat și hotărât… Profunzimea lui albastră determină roșul atât de vulcanic, de fierbinte să se calmeze puțin, să alunece – prin fucsia – într-o mare liniștită de cuvinte, în care doar accentele sclipesc în soare, asemeni crestei unui val…. Este strigătul victorios al performanței.
